Imi caut inspiratia pe sub birou...

Si ma aflu din nou aici.In fata calculatorului.Cu un caiet si un creion in mana.Si ma intreb: "cand apare soarele?"...Pentru ca de mult astept o raza de soare.Astazi, coloana sonora a vietii nu se mai aude.Tot sper ca de maine o sa fie altfel.Dar acel "altfel" si acea "maine" nu mai vin.Si-au ales drumul cel mai lung ca sa ajunga la mine.Azi am avut o imagine a unui om obisnuit.Avusese pana nu de mult o familie perfecta.Dar perfectul cum nu exista, acum si-a pierdut familia.Abia mai zambeste.Si el a avut o redirectionare a sentimentelor catre arta.Adora pensula si "sunetul ei".Cateodata o uraste, in functie de sentimentele sale din acele momente.Zambea la mine, dar in interiorul lui era o adevarata lupta intre suferinta si chinuire.Si apoi, din nou liniste, ma privea in ochi.Mi-a spus ca i-a fost dor de mine.Dar, acum avem o prietenie trecuta la un alt nivel.Nu de mult a avut loc inceputul unui sfarsit.Azi suntem altii.Zambim ca sa nu plangem.M-a intrebat de ce nu-i arat cat sufar. ... apoi , iar liniste...apoi aud : "Care e sursa bucuriei tale?"
I-am raspuns ca nici eu nu mai stiu care este drumul meu, ca de fapt acum merg pe o carare spre nowhere.Cateodata si eu ma intreb de ce ma schimb intr-o necunoscuta, atunci cand veselia si zambetul meu (sursele bucuriei mele) dispar... Sau cand toate lucrurile mi se iau si raman fara nimic, as mai avea vreun motiv real ca sa fiu vesela? ..NU..
Obisnuiam sa caut, acum invat sa evit.Acum traiesc din amintirea unei toamne.Si sper ca toamna care va veni sa fie cel putin pe-atat de culorata, pe-atat de uda si de frumoasa pe cat mi-o doresc.