Dar tu nu stii nimic despre arta, iar asta imi ucide orice speranta.Ieri sau alaltaieri mi s-a spus ca am scris o chestie superficiala...mi-a placut sa aud asta. Si stii ceva? ..O mai pot face...dar ceea ce nu stii tu este faptul ca ma chinui sa gasesc o rima. Iar, aici este momentul unde incepe poezia, caci pana acum nu era decat "proza in versuri".Cateodata trebuie sa stii sa te controlezi, sa-ti controlezi starile. Trebuie sa stii, atunci cand e momentul sa inchizi ochii, sa privesti in gol, sa privesti zarea asta veche, prafuita si plina de dezamagiri si sa stergi randurile scrise in jurnal si sa incepi sa scrii altele. Mai am putin si ajung pe punctul de a uita totul (ce bine o sa fie!). Observ ca nici macar nu pot scrie ceva in versuri, care sa aiba pe langa rima si logica. Ai simtit vreodata, cand ai incercat sa scrii ceva...poate banal, dar cu o semnificatie anume, si nu ti-a iesit?
...Nu-i nimic!
Am sa-ti explic cum e in cazul meu...
In primu rand, da, as renunta...dar, apoi, m-as gandi ca am neaparata nevoie de a scrie ceva, de a publica! Tot timpul ma multumesc cu incercarea de a scrie ceva mai ...liber! (care sa nu plictiseasca pe nimeni).
Asa ca de aia nu renunt, pentru ca o bucata din mine vrea ca eu sa continui! (Stii ca eu nu mai sunt aceeasi, nu?)
Dar, eu de ce nu pot sa structurez ceva pe strofe?Atunci cand, aparent, impart totul fara nici o logica?
Iar, in cazul in care exista logica...ei bine, afla ca eu nu o cunosc!
Uita-te atent la ceea ce scriu ... de ce sa astern versuri albe...daca tot stiu ca ar rima catastrofe cu strofe? Si logica cu...
Ei bine, nu ma pricep nici la versuri albe...si nu te mai lega de ceea ce scriu , ca s-ar putea sa ai parte de o ploaie de litere.
Nu ma crezi? Si ce daca?
Hai sa revenim, dar mai bine, lasa ca oricum mi-am pierdut pierdut ideea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu