La revedere, martie!

Ultima zi din martie.Soare.Corn cu ciocolata.Covrigi.Pizza la 3 lei.Creion.Pufuleti.Tigara.Ganduri.Emotii noi.Abia astept vara.Sursa bucuriei mele...a fiecaruia.Ma simt mai bine.Da... ma simt mai bine.M-au ajutat cateva lucruri simple.Ca de exemplu sunetul de creion bine ascutit pe hartie.Si un Zambet.Nu mai simt monotonia.Am facut multe eforturi de a schimba cursul lucrurilor.Am o melodie preferata noua.Noi sperante, noi idei, noi puteri.Dar tot copil vreau sa raman, sa ma transform intr-un zambet si sa ma odihnesc pe lujerul unei flori.Da... un trandafir ofilit.Sa am aripi de fluture.Sa zbor pe cerul meu verde.Sa sfidez legile gravitatiei.Sa zambesc de 60 de ori pe minut.Sa astept trenul.Nepasandu-mi de intarziere.Sa vad un alt zambet.Si apoi... gara.Fotografie.Porumbel.Catel flufly.Telefon.Pizza.Parc.Carte.Manastire cu contraforti de 50 de cm:)).Parc.Banca.:*:*:*.Camasa.Ciocolata.Apa minerala.Coca-cola.Zambete colorate.Zambete luate de val.Duse departe.Vant rece.Imbratisare.Zmotoceala.Rasete.Suferinta.Gara.Tren.:*:*:*.La revedere.:)

17 ani!

"17 ani, baierame, timiditate, inceput,Saliva, buze, rasuflare,Noapte alba, lacul tei,Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideal.
17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,Betie, cantec, ignoranta, ruscas, nisip, gara de nord,Carte de munca, libertate, urlet, rana,Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.
Succesc, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,Invidie, depravare, nerabdare, goana, depresie, mal,Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,Speranta, judecata, scrum,Asteptare, zambet, credinta, drum,Destertaciune, stele, foc,Intuneric, inger, nemurire, nimic,Calatorie, univers, molecula, dor, infin..."

Fan Amalia!:)

One school day!:)

T.v.i.m.M!

Soare.Cald.Drum.Fum de tigara.Corn cu ciocolata.Pian.Carte.Privire.Lacrima.Tacere.Ritualul nostru de alta data.Fotografie.Bratara.Priviri schimbate.Lacrima.Ochii ei verzi priveau pierduti... pe tavanul alb.Vedea fericirea de alta data.Un el si o ea...
Acum doar o ea.Prietenie trecuta la un alt nivel... aproape uitata.Ploaie.Picaturi de ploaie reci.Cana cu ceai.Privire in gol.Suferinta.Sta.Citeste.Deseneaza.Plange.Ar bea vodca.Sperante.Intrebari fara raspuns.Viata cu gust de scortisoara.

Biscuiti cu gust de fotografie!

A.

De data asta istoria nu se mai repeta!

Creion.Foaie.Culoare.Mii de ganduri.Culori.Verde.In fata ochilor nu vad decat verdele ierbii proaspete dupa o iarna grea.Mai demult scriam ca abia astept sa rasara soarele.Iata-l.Cerul meu e albastru.Vad totul ca intr-un desen animat.Ochii mei verzi inca nu au cunoscut furtuna aceea atat de des intalnita pe chipurile celorlalti.Inca sunt copil.Am fumat din viata.Are aroma de scortisoara.In fiecare seara inchid ochii si strabat drumul gandurilor mele pana in adancul sufletului... si realizez ca nu ma pot desprinde de copilarie.Aleg in continuare sa fiu copil.Zambesc neincetat.Rad, iar rasul meu se transforma in picaturi de ploaie si, ajungand la soare, da nastere curcubeului.As vrea sa te vad... sa te uit.Nu ti-a pasat de mine, nici de curcubeu.Uratule.Ai plecat ca un las.Prin ploaie.Nu te-ai uitat in spate.Acum e cam tarziu...curcubeul e alb-negru.Vreau sa scap de mine.Oricum n-am inima.Nu mai am suflet.Asta iarna...de mana alergau catre liceu doi bulgari indragostiti.Acum ...offf...s-au topit:(.Imi doresc sa fiu zmeu.Imi place vantul.E linistit.Vantul... ma va purta-n nestire, catre un loc fara ganduri, catre orasul Iubire.Iti e atat de greu cateodata.Simt asta.Ajungi in fata usii, cuprins de remuscari, de gandurile care pentru un timp nu iti mai dau pace... nici nu mai poti intra in acea camera.Iti este greu sa inchei ziua asa, dar nu ai ce sa faci.Esti trist.Ai vrea sa imi spui ceva, dar te razgandesti pentru ca esti prea las si nu iti asumi responsabilitatea greselilor tale.Uita-te la tine ... traiesti din amintirea unei veri.Era frumos.Stiu.Ciresele si biscuitii aia.Lacul.Dealul.Vantul.Drumul.Apa.Pizza.Tigarile.Fulgerul.Ploaia.Casa goala.Acum sunt doar amintiri.

Don't worry be happy!:)

Primavara.Martie.Gara.Tren.Intarziere.Porumbei.Lume noua, dar parca obosita de ceea ce ni se intampla in acest moment.Priviri ciudate.Telefon."Revedere".Imbratisare.Zambete.Hai sa adunam...=> Rasete.Mers pe jos.Piedici.Iarasi porumbei.Creion.Bilete.Suc.RAT.Parc.Tigara.:*:*:*.Copii.Noi.Noroi.Trecerea strazii prin locuri nepermise.Carte.Tren.:*:*:*.Gara.Drum.Acasa.Incep in creion sa desenez un zambet.E dulce,simplu si perfect.Am invatat sa duc o viata simpla.Apreciez ceea ce se intampla in jurul meu.Zambesc.Rad neincetat.Iubesc, ca si cum nu am fost ranita niciodata.Timpul trece atat de repede pe langa mine, fara sa se opreasca. Imi face cu mana din tren.Ma duc des in parc.Privesc copii in leagane.De maine o sa ascult din nou muzica vietii.O sa fiu alta.Poate cu ganduri noi...sigur nu o sa am putere.M-a distrus dezamagirea.De ce vreau sa fug? In goana mea spre liniste, munte, singuratate...pierd placerea de-a privi natura, de-a zambi.De ce nu mai privesc inapoi?Copilaria a trecut, dar e in spatele meu.Ma va urmari toata viata.Zambesc.Ma intorc in trecut, inchizand ochii.Il vad pe Vlad.Nisip.Doi caluti din plastic.Trotineta portocalie.Padurea.Nu mai suntem noi insine.Si totusi , copacii, printre care odinioara ne jucam de dimineata pana seara.Sunt tot acolo.De ce nu mai facem asta si acum? Sa stau afara pana tarziu numarand stele.Cu al meu drag var.Acum traim o copilarie pierduta.Pierduta in tacere.Liniste.O alta prietenie lunga, trecuta la un alt nivel...

Imi caut inspiratia pe sub birou...

Si ma aflu din nou aici.In fata calculatorului.Cu un caiet si un creion in mana.Si ma intreb: "cand apare soarele?"...Pentru ca de mult astept o raza de soare.Astazi, coloana sonora a vietii nu se mai aude.Tot sper ca de maine o sa fie altfel.Dar acel "altfel" si acea "maine" nu mai vin.Si-au ales drumul cel mai lung ca sa ajunga la mine.Azi am avut o imagine a unui om obisnuit.Avusese pana nu de mult o familie perfecta.Dar perfectul cum nu exista, acum si-a pierdut familia.Abia mai zambeste.Si el a avut o redirectionare a sentimentelor catre arta.Adora pensula si "sunetul ei".Cateodata o uraste, in functie de sentimentele sale din acele momente.Zambea la mine, dar in interiorul lui era o adevarata lupta intre suferinta si chinuire.Si apoi, din nou liniste, ma privea in ochi.Mi-a spus ca i-a fost dor de mine.Dar, acum avem o prietenie trecuta la un alt nivel.Nu de mult a avut loc inceputul unui sfarsit.Azi suntem altii.Zambim ca sa nu plangem.M-a intrebat de ce nu-i arat cat sufar. ... apoi , iar liniste...apoi aud : "Care e sursa bucuriei tale?"
I-am raspuns ca nici eu nu mai stiu care este drumul meu, ca de fapt acum merg pe o carare spre nowhere.Cateodata si eu ma intreb de ce ma schimb intr-o necunoscuta, atunci cand veselia si zambetul meu (sursele bucuriei mele) dispar... Sau cand toate lucrurile mi se iau si raman fara nimic, as mai avea vreun motiv real ca sa fiu vesela? ..NU..
Obisnuiam sa caut, acum invat sa evit.Acum traiesc din amintirea unei toamne.Si sper ca toamna care va veni sa fie cel putin pe-atat de culorata, pe-atat de uda si de frumoasa pe cat mi-o doresc.

Happiness...

Concurs..."Hai sa vedem cine poate sa zambeasca de 60 de ori pe minut?

Cine poate sa topaie de fericire la fiecare pas?

Cine poate sa rada de el, atunci cand are o zi proasta?

Cine poate sa vada pata de culoare de pe cerul innorat?

Cine striga cel mai tare "Te iubesc"?

Cine poate sa curpinda orizontul cu bratele?

Cine poate sa fuga cat mai departe din fata calculatorului?

....Premiul concursului este...FERICIREA!..."

Copilul din mine!

Un copil... un zambet... o privire inocenta.Ii place sa fie visator, sa-si imagineze tot timpu' ceea ce vrea sa devina cand va fi mare. Tot timpu isi doreste o imbratisare blanda.El vede natura diferit. Cateodata este timid. Ii plac pufuletii. Ar vrea sa-ti spuna la ureche cat de mult te iubeste, dar nu are curaj. Alearga de dimineata pana seara.Adora copacul cel mai mare din curte in care se suie in serile de vara si priveste stelele.Le numara. Stie sa numere decat pana la 10. Dupa ce numara 10 stele, rupe o frunza din copac si o tine strans in mana.Azi a fost suparat.Nimeni nu a fost acolo, sa-l tina in brate.A plans. Simt, inca plange...

Probabil e in copac acum pentru ca nu mai raspunde la telefon.Odata mi-a zis ca ii place vantul si atingerea lui calda. Cateodata imi zice ca ii este frica de adolescenta si de iesirea in lume. Ii place sa se ascunda in privirea mea pentru ca "ochii tai verzi sunt jucausi si veseli, si imi place sa ma pierd in ei". Cat de copil este.

El seara inainte de culcare face o plimbare printre stele...pana la luna, unde sta ascuns printre roci de branza... se gandeste din nou la un viitor stralucit.Imi zicea ieri ca traieste un prezent trecator. Si trecutul...trecutul lui e mucegait. El in mijlocul noptii, in timp ce sta ascuns, incearca sa-si transforme cosmarurile in vise.Ca poate asa o sa-si gaseasca drumul in viata spre viitorul stralucit, ca poate asa o sa traiasca un prezent nemarginit si o sa aiba un trecut fericit!

Maine o sa fie altfel!

Un copil... are prea putine griji.Multa oboseala adunata de peste zi din cauza jocurilor pe calculator. Un adolescent ce iese de la liceu. Ii place sa sara gardul liceului, si sa priveasca inapoi ... curtea goala...pentru un moment a uitat ca ii e foarte somn. O imbratisare calda... e inca primavara cu zapada! Drumul spre casa e viscolit. Gandul ii este departe. Amintiri. Si-a ales drumul cel mai lung spre casa. Nu mai simte oboseala de peste zi... acum ii e frig. Un om. O zi ingrozitoare. Face multe eforturi ca sa-si schimbe viata. Ii curge o lacrima pe obrazul drept, o lacrima de epuizare, iar mainile ii acopera fata. Un sunet. O melodie veche pe care o fredoneaza de cate ori o aude. Are noi ganduri, dar nu are putere.

Un zambet. Veselie.

Plictiseala. O fata. O eleva, absenta cu mintea. O zi diferita. Incearca sa dea vina pe vreme.Asteapta soarele. Urmeaza o revenire la realitate.In sfarsit apare soarele. Un zambet, care poate sa inmoaie orice privire. Isi asculta coloana sonoara a vietii, in casti in timp ce-si asteapta profesorul de chimie. Un tipat se aude de pe colidor. O dupa-amiaza colindata prin locuri nevazute de mult.Un caine. Din nou un drum ocolit spre casa. Telefon.Un somn bun. Maine o sa fie altfel. Poate zambeste mai mult. Nu de mult a avut o redirectionare a sentimentelor catre arta. Maine asteapta un sarut, dupa o imbratisare calda. Zambete fericite, dar confuze... inca ii este teama.Dupa un timp, doar liniste. Liniste deplina, fericire calma!

Ceva diferit!

Dar tu nu stii nimic despre arta, iar asta imi ucide orice speranta.Ieri sau alaltaieri mi s-a spus ca am scris o chestie superficiala...mi-a placut sa aud asta. Si stii ceva? ..O mai pot face...dar ceea ce nu stii tu este faptul ca ma chinui sa gasesc o rima. Iar, aici este momentul unde incepe poezia, caci pana acum nu era decat "proza in versuri".Cateodata trebuie sa stii sa te controlezi, sa-ti controlezi starile. Trebuie sa stii, atunci cand e momentul sa inchizi ochii, sa privesti in gol, sa privesti zarea asta veche, prafuita si plina de dezamagiri si sa stergi randurile scrise in jurnal si sa incepi sa scrii altele. Mai am putin si ajung pe punctul de a uita totul (ce bine o sa fie!). Observ ca nici macar nu pot scrie ceva in versuri, care sa aiba pe langa rima si logica. Ai simtit vreodata, cand ai incercat sa scrii ceva...poate banal, dar cu o semnificatie anume, si nu ti-a iesit?

...Nu-i nimic!

Am sa-ti explic cum e in cazul meu...

In primu rand, da, as renunta...dar, apoi, m-as gandi ca am neaparata nevoie de a scrie ceva, de a publica! Tot timpul ma multumesc cu incercarea de a scrie ceva mai ...liber! (care sa nu plictiseasca pe nimeni).

Asa ca de aia nu renunt, pentru ca o bucata din mine vrea ca eu sa continui! (Stii ca eu nu mai sunt aceeasi, nu?)

Dar, eu de ce nu pot sa structurez ceva pe strofe?Atunci cand, aparent, impart totul fara nici o logica?

Iar, in cazul in care exista logica...ei bine, afla ca eu nu o cunosc!

Uita-te atent la ceea ce scriu ... de ce sa astern versuri albe...daca tot stiu ca ar rima catastrofe cu strofe? Si logica cu...

Ei bine, nu ma pricep nici la versuri albe...si nu te mai lega de ceea ce scriu , ca s-ar putea sa ai parte de o ploaie de litere.

Nu ma crezi? Si ce daca?

Hai sa revenim, dar mai bine, lasa ca oricum mi-am pierdut pierdut ideea!

De ce?

Si mai merge din cand in cand si cate un zambet, iar intr-o zi noroasa sa avem parte si de o privire insorita a colegului de banca sau a profesorului care te ameninta cu nota 3! Uneori mai avem nevoie si de o imbratisare. De ce unii pot sa spuna ca sunt precauti si ca au grija sa nu-si raneasca sufletul? De ce unii nu cunosc sensul de a fi ALTFEL?...Natura intotdeauna ne va da raspunsuri, dar noi oricum nu o s-o ascultam, de ce?

De ce ne e teama sa ne deschidem sufletul in fata celorlalti? De ce ne e frica ca o sa fim raniti? De ce unii sufera din cauza unei dezamagiri si apoi zic ca si-au pierdut o parte din ei?...Dar, poate ca in urma dezamagirii o sa-si gaseasca fericirea!

Daca nu incercam nu vom stii niciodata.

De ce pesimistii spun despre optimisti ca sunt inconstienti?

De ce optimistilor le este mila de pesimisti cand ii vad suparati?

De ce realistii sunt din ce in ce mai putini?

Dar, totusi, optimistii au mai multe sanse de a fi fericiti...asta e adevarat!

Dar, de ce pesimistii spun despre optimisti ca traiesc intr-o lume imaginara?

De ce, daca ei traiesc aceeasi lume ca si altii, oare pentru ca ei vad DOAR partile bune ale vietii?

Realitatea intrece imaginatia umana.

Pesimistul va fi trist si va ajunge dezamagit si in final nu o sa aiba nicio realitate.

Obtimistul o sa fie fericit pentru ca va vedea DOAR partile bune a tuturor situatiilor proaste!

Noi...adolescientii!

Suntem eroi ai timpurilor necunoscute, ne aventuram in anturaje dubioase, ne luptam in fiecare zi cu fumul de tigara si cu berea. Ne luptam in fiecare zi cu sentimente tulburatoare si cu ganduri profunde. Pentru noi ziua are 25 de ore. Ne plimbam prin acelasi parc, frecventam acelasi bar in fiecare weekend, aceleasi strazi, acelasi culoar ...etajul 1 al liceului Ion Kalinderu. Noi ne straduim sa gasim drumul cel mai scurt spre scoala si drumul cel mai lung spre casa. Ascultam muzica vietii. Alegem sa credem sau sa nu credem.Eu colorez totul din jurul vostru ca sa va vad bucurandu-va de albastrul cerului si de iarba verde.Stim sa zambim cu jumatate de gura, stim sa ziceam "DA" cu jumatate de gura.
Ne pricepem sa simbolizam printr-un singur cuvant un univers!Stim sa sarutam doar pe o buza, sa privim in gol la orele de mate..sa ne gandim "ce tare a fost aseara in medius"
Hmmm .. noi ...
Noi am ajuns sa refuzam vehement invataturile celor din generatiile anterioare, ne croim in fiecare zi cate un drum si uitam sa ne intoarcem acasa, uitam de tot..!
Fiecare in felul lui incearca sa porneasca o noua revolutie, pacat ca va fi una care, oricum nu va schimba nimic!Vom fi tot noi, aceia care evolueaza spre distractie, tutun, alcool!...Te-ai uitat vreodata in jurul tau?...NU....ei bine uita-te acum!..Vezi acei oameni? Ei sunt obositi de energia ta. Si stii de ce?
Pentru ca NOI am ajuns sa fim generatia cuvintelor de trei litere, la fel cum am ajuns sa fim generatia miilor de culori si miliardelor de sunete. Suntem dependenti de haos, de droguri. Stii ce suntem noi?
NOI suntem stapanii timpurilor noastre!

Bucuria de copil!

“Bucuria de copil
Deschide ochii şi priveşte-n jurul tău,copile,cum stelele îţi fac cu ochiul şi florile se-nchină-n faţa ta!În palma ta se află bucuria şi-n ochii tăi-lumina cea de la-nceputuri.Ridică-ţi ochii către cerşi nu privi la-nşelătoarea gloriea maturizării:priveşte soarele şi norii…Pe tine nu te-orbeşte soarele,în ochii tăi e o lumină mult mai orbitoare:lumina de la începuturi-bucuria…”

Fuckin' art!:)