Eram si eu copil.Cand viata a luat-o razna.Si am inceput sa beau cafea.Si sa ma uit din ce in ce mai mult la desene.Si sa ma gandesc din ce in ce mai des la viitor.Si sa ma joc cu papusile cand ploua.Si sa plec la servici(scoala) cand era soare.Si nu uitam niciodata ca la ora 17:00 trebuia sa fiu acasa, sa ma uit la inca un episod cu Tom & Jerry.Asa ca fugeam repede prin ploaia care stingea soarele.Si adormeam seara citind.Sub lumina de luna.Si ma trezeam.Dimineata.La 20 de ani.Cu pofta de cafea cu biscuiti.Si te sunam.Si te injuram pentru ca nu-mi raspundeai.Si plecam de acasa.Si mii de ganduri imi apareau in minte.Si imi devastau gandurile copilariei.Creioane.Culori.Jucarii.Desene.Bicicleta.Role.Iepurele de plus.Somnu de dupa-amiaza.Da, de parca erau bule de sapun.Si incepeau sa pice, de sus, unde acum sunt intrebarile mele, de atunci.Si acum, copil fiind(sau cel putin asa imi place sa cred).Imi dau seama ca viata pe care am trait-o.Cu tine.Si fara tine.Sau in tine.Sau pe langa tine.Nu era decat un mers spre imbatranire.Insotita de cedari si remuscari.Iar acum, "adult" fiind.Viata e o bucurie respirata.Asa ca, du-te dracu si lasa-ma sa imi beau berea asta.Linistita.Si lasa-ma sa fiu copil in continuare.Pentru ca.Am doar 17 ani!
