luni, 26 aprilie 2010

Intre somn si vis...


Si as pleca si eu cu aceasta primavara.M-as duce departe.Unde luna se inalta dimineata.Unde sa rad, sa zambesc, sa topai, sa ma dau in leagan, sa dansez.Case colorate, garduri de ciocolata, rauri de acadele.Cerul sa fie verde, iar iarba sa fie albastra.Unde eu zambesc mereu.Unde paru are miros de creion, vara!...Iar sufletul...sufletul meu care alta data fuma din viata... sufletul meu sa fie parfumul iernii in livezi.Si sa-mi vad viata cum zboara ca o libelula.Iar pe tine sa te am intr-o fotografie.Si sa simt ca te iubesc, tocmai fiindca n-o sa te mai cunosc.Fara enigma.Sa ma uit la tine, sa imi zambesti... sa mergem iar la lac.Sa te desenez.Sa-mi dai un buchet de creioane.Sa mancam din nou cirese, biscuti si pizza.Acel undeva as vrea sa fie in inima unui iepuras de plus rosu si cu nas roz, pe care varamiu mi l-a dat in urma cu multi ani.E batran acum.Are inima bolnava si trista.Ma asteapta sa-l inveselesc.Aici marea este intr-un reflux continuu care aduce pe malul stancos, unde obisnuiam sa caut rasaritul, mii de scoici in forma de creion.Aici "numai oamenii glumeti vorbesc serios".Dar tu nu esti glumet, ti-ai pierdut speranta. Tu ai uitat sa razi, sa zambesti, sa dansezi...

Da...nu mai stii nimic.Simti o evocare ciudata. Esti ca un creion rupt, trist si te uiti la mine, te miri.Incepi sa te intrebi: "O cunosc?...Da, o cunosc... O iubesc...!" si incepi sa plangi.

Eu te imbratisez, ca altceva nu mai pot face...pentru ca plec in cautarea altei jucarii de plus pierdute.

duminică, 25 aprilie 2010

luni, 12 aprilie 2010

Zambetele!


Un zambet iti ofera o morala optimista: nimic imposibil!
Zambetele is gaseste de fiecare data singuranta gandului, a vorbei, alaturi ... alaturi de un alt Zambet.Jonglam cu zambetele, tu in public, eu intre patru ochi.Zambetele sunt matasuri colorate intens ca acadelele din borcanele cofetariilor periferice.
-Ce-i zambetele?
-O ciocolata!?... Vodca!?
-...Si asta!...dar zambetele este o stare a sufletului...a sufletului dupa ce a fumat din viata.
Eu... zambesc mereu, gata sa rad cu hohote.Zambetul meu e colorat ca soarele in norii de amurg, batand in verde, rosu, galben, albastru si violet.:)

joi, 8 aprilie 2010

miercuri, 7 aprilie 2010

Ploaie de primavara!


Si m-am saturat de sentimente, emotii si zbucium teatral. Asa ca ieri am lasat ploaia rece sa imi curete sufletul, ignorand afirmatia ta: "Ia-ti geaca pe tine!". Era frig... inca mai simt frigul.Am racit din nou. Imi venea sa vorbesc tare, sa tip, sa topai, sa rad, sa dansez sub picaturile de ploaie.Te-as fi bagat in fiecare baltoaca cu apa, doar ca sa te aud spunandu-mi: "Zambete nebun!".Par cu miros de ploaie, primavara!
Zambete, ai observat ca trenul este a doua noastra casa?.O casa mobila.Cu nasi rautaciosi care te muta din loc in loc. Voce de copil.Vise.Priviri vesele, care cautau doar intunericul.Si nu ma mai intreba ce am! Pentru ca toata greutatea este sa stii cum sa incepi, dupa ce ai inceput sa stii sa continui, iar dupa ce ai continuat, sa stii cum sa sfarsesti...Si nu iti mai face griji pentru mine... Zambete, eu inca sunt copil!Ieri ma uitam dupa jucari.Si in timp ce cautam o carte potrivita pentru adolescenti, tot la jucari ma gandeam. O zi ploioasa de primavara, la fel ca in copilarie.Aveam momente cand priveam in gol... si imi aminteam cum in zilele ploioase din copilarie ma jucam fotbal cu Vlad in holul casei.Ieri a fost o zi fara tigari.Fara parc.In schimb am avut parte de scari, de niste ochi caprui, de ciocolata, de momente in care ne purtam ca niste copii numarand Golf-urile dintr-o parcare.Bilete cu miros de porumbel ud. Tren. :*:*:*:*:*:*.:X:X:X:X.Zambete duse de val, departe in lumea... in lumea... ha ha asta nu zic.Telefon.Rautate.Teatru cu scena deschisa..."Vrei ciocolata?"..."Nu, tin cura!:))"...Coca-cola.Fanta..."Orice fara salata". Vant rece. Imbratisare.Piedici.:)). Zambete.Gara.Ultimul vagon."Aterizare" la 5 km de gara :)).Zambete, astept din nou trenul.