Lasa-ma sa incep.Sa-ti spun...tot ce nu ma lasi sa-ti spun.Lasa-ma sa fiu nebuna.Vreau sa fiu nebuna.Sau cel putin asa imi place sa cred.Hei..De ce nu mai vreau sa fug?Pentru ca, in goana mea spre liniste,munte,singuratate...pierdeam placerea de-a privi natura,de-a zambi.Obisnuiam sa caut zambetul ala.Traiam din amintirea unei toamne ruginite.Si speram la o toamna colorata.O toamna care a venit iarna.Si odata cu toamna a venit si gandul de "maine o sa fie mai bine"...
Azi, in sfarsit e bine!Eu...Fac multe eforturi sa-mi schimb viata.Un sunet.O melodie veche.Sunt absenta.Imi ascult coloana vietii.Innebunesc.Lasa-ma sa fiu nebuna.Vreau sa fiu nebuna.Si as pleca si eu cu iarna asta.M-as duce departe sau probabil as veni la tine.Ca la tine luna se inalta dimineata, iar eu.Eu as putea sa rad, sa zambesc,sa topai, sa dansez... sa ma dau in leagan.Si as reveni.As dormi.Te-as lua in brate.Pentru ca am innebunit.Si zambetul meu isi gaseste de fiecare data siguranta "gandului" alaturi... alaturi de un alt zambet.:)Si zambetele noastre sunt o stare a sufletului...dupa ce a fumat din viata:)).Eu... zambesc mereu, gata sa rad in hohote.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ai carnet rosu de azi. Sa-l stapanesti sanatoasa!
RăspundețiȘtergeredon't ever change.
mmufffffff:X
RăspundețiȘtergerece faci?
abia m-am intors de pe munte.
de la sc de iarna.
a fost genial
am luat locu 2:).
o sa pun poze pe blog de acolo
mi-e dor de tine.
te iubesc
:D
RăspundețiȘtergere